combinare

combinare
combinare [dal lat. tardo combinare, der. di bini "a due a due", col pref. con-].
■ v. tr.
1.
a. [mettere insieme due o più cose affini, secondo un determinato criterio, con la prep. con del secondo arg.: c. i colori ; c. il rosso con blu ] ▶◀ abbinare, accordare, accostare, (lett.) accozzare, armonizzare, coniugare, coordinare.  comporre, connettere. ◀▶ separare.
b. (chim.) [mettere insieme due o più elementi per formare un composto chimico, con la prep. con del secondo arg.: c. un gas con un altro ] ▶◀ aggregare, unire. ◀▶ disgregare.
c. [mettere d'accordo, con la prep. con del secondo arg.: è difficile c. la modestia con l'orgoglio ] ▶◀ accordare, conciliare, (fam.) mettere insieme.
d. [stabilire di comune accordo: c. un affare ] ▶◀ concludere. ◀▶ annullare, disdire.
e. [decidere qualcosa insieme con altri] ▶◀ concertare, concordare, decidere, fissare, organizzare, pattuire, stabilire. ◀▶ annullare, disdire, scombinare.
2. (estens.)
a. [riuscire a fare qualcosa di utile: è un fannullone che non combinerà mai nulla di buono ; che hai combinato oggi? ] ▶◀ concludere, fare.
b. [fare qualche sproposito, provocare qualche danno per sventatezza e sim., spesso con la partic. ne : cerca di non c. guai! ; ne ha combinata certo una delle sue ]
● Espressioni: combinarne di tutti i colori [fare molti guai] ▶◀ combinarne delle belle (o di cotte e di crude).
c. [ridurre in malo stato: mi hai combinato male l'automobile ] ▶◀ conciare, ridurre, (scherz.) sistemare.
■ v. intr. (aus. avere ), non com. [essere conforme, con la prep. con : la copia combina con l'originale ] ▶◀ corrispondere.
■ combinarsi v. intr. pron.
1.
a. [essere in accordo, con la prep. con ] ▶◀ accompagnarsi, accordarsi, (lett.) accozzarsi, armonizzare, armonizzarsi, coniugarsi, stare bene (il verde sta bene col giallo ). ◀▶ stare male, stonare, stridere.
b. (chim.) [mettersi in combinazione, con la prep. con : l'idrogeno si combina con l'ossigeno ] ▶◀ aggregarsi, reagire, unirsi.
2. [andare d'accordo, con la prep. con : il tuo carattere non si combina col mio ] ▶◀ accordarsi, armonizzare, armonizzarsi, coincidere, collimare, combaciare, concordare, (fam.) prendersi. ◀▶ contrastare, divergere (da).
■ v. rifl., fam. [ridurre se stesso in cattive condizioni, per lo più in riferimento all'aspetto esteriore: come ti sei combinato? ] ▶◀ conciarsi, ridursi. [⍈ fare]

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • combinare — COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să… …   Dicționar Român

  • combinare — com·bi·nà·re v.tr. e intr. FO 1. v.tr., mettere insieme, due o più cose secondo un criterio o per ottenere un determinato risultato, spec. estetico: combinare le scarpe con la borsa; combinare l estetica con la funzionalità; rendere compatibile,… …   Dizionario italiano

  • combinare — {{hw}}{{combinare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Mettere insieme più cose: combinare i colori di un vestito | (est.) Mettere d accordo. 2 (chim.) Unire due o più sostanze fra loro in modo che reagiscano. 3 Organizzare, portare a compimento: combinare una… …   Enciclopedia di italiano

  • combinare — (лат.) соединять …   Словарь ботанических терминов

  • combináre — s. f., g. d. art. combinärii; pl. combinäri …   Romanian orthography

  • combinare — A v. tr. 1. accordare, unire, fondere, accozzare, connettere, legare, congegnare, comporre, congiungere □ (di parti) commettere (lett.) □ (fig.) mettere d accordo, fare coincidere CONTR. dividere, disunire □ scombinare, scontrarsi 2 …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • combiner — [ kɔ̃bine ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIIe; bas lat. combinare « réunir » 1 ♦ (1361) Réunir (des éléments), le plus souvent dans un arrangement déterminé. ⇒ arranger, assembler, associer, composer, coordonner, disposer, ordonner, unir.… …   Encyclopédie Universelle

  • КОМБИНИРОВАТЬ — (лат. combinare соединять). Соображать; располагать в известном порядке, сопоставлять. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. КОМБИНИРОВАТЬ делать сопоставление, сочетать, соображать одно с другим,… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • kombinieren — verschmelzen; fusionieren; vereinen; zusammentun; zusammenlegen; verbinden; vereinigen; verdongeln (umgangssprachlich); zusammensetzen; einen; …   Universal-Lexikon

  • Kombinat — Kom|bi|nat 〈n. 11; DDR〉 staatseigener Konzern, Zusammenschluss der Betriebe eines Industriezweigs [<lat. combinatus „verbunden“, Part. Perf. zu combinare „verbinden, verknüpfen“] * * * Kom|bi|nat, das; [e]s, e [russ. kombinat < spätlat.… …   Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”